REPRESALII(II)

23 octombrie 1941.

Toţi suntem îngrijoraţi. Majoritatea ofiţerilor de stat major ai armatei române fuseseră omorâți în sângerosul atentat.
Concomitent cu atacul asupra Comandamentului, partizanii au declanşat aproape în toate localităţile limitrofe Odessei, adevărate vânători organizate, îndreptate spre armata de ocupaţie.
În localitatea unde eram cantonaţi, ca urmare a ordinelor primate în urma evenimentelor, am organizat posturi fixe dar și patrule permanente care țineau sub observaţie fiecare mişcare a localnicilor şi nu numai.
Tot odată, ca urmare a directivelor lui Antonescu, Iacobici a ordonat continuarea masacrului. Peste 19 000 evrei au fost înghesuiți în 9 foste magazii de muniție rusești aflate în rada portului militar și mitraliați la grămadă după care magaziile au fost incendiate. Parte dintre victime care au scăpat cu viață, chiar răniți, au fost arși de vii.
Între zilele de 22 și 24 octombrie militari români, organizați în trupe de represiune, au ucis între 25-34 000 de evrei din orașul Odessa, împușcați, spânzurați, dinamitați aruncați în aer, sau arși de vii. Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odessa în lagărul de concentrare Bogdanovka unde au fost uciși.

Lagărul de concentrare de la Bogdanovka a fost înființat de autoritățile române, în toamna anului 1941 urmând directivele guvernului Ion Antonescu, care a folosit sintagma de „curățare a terenului”- care reprezenta politica de purificare etnică, lagărul fiind de fapt centru de deportare și exterminare a evreilor.
Locația lagărului a fost aleasă de însuși Antonescu lângă satul ucrainean Bohdanivka, pe malul Bugului, în județul Golta (astăzi Pervomaisk) din Transnistria, un loc mlăștinos, umed mai tot timpul anului. La sfârșitul lui 1941, în lagăr se aflau internați ca deținuți peste 52.000 de evrei din Odessa și circa 7000 din Basarabia, păziți de soldați români.

Aproximativ 22 000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei au fost escortați de militari români aparținând Batalionului 10 mitraliori din Divizia a 10-a infanterie, conduși de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu (care a ucis personal circa 50 de evrei împușcându-i pe cei ce cădeau, în marș, epuizați) și locotenent-colonelul de jandarmi care în același timp ocupa și funcția de pretor al orașului, Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul” ) către Dalnic, în apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiți în 4 magazii.
Aceste magazii au fost mai întâi mitraliate, iar ulterior incendiate pe rând, cu excepția ultimei magazii care a fost minată și aruncată în aer la aceeași oră la care explodase clădirea Comandamentului militar, adică ora 17.45. La acest masacru au participat și câțiva soldați ai armatei germane.
A fost oribil ce s-a întâmplat în acele zile de adevărat măcel în rândurile unei populații care nu era vinovată cu nimic, în afara faptului că erau evrei sau locuitori ai orașului.
Nu ei erau cei ce făptuiseră atentatul asupra Comandamentului…

Înv. Petrescu Zaharia Nicolae

Va urma.