You are currently viewing JURNAL DE FRONT: ÎNVĂȚĂTOR PETRESCU ZAHARIA NICOLAE – DE LA CATEDRĂ LA COTUL DONULUI (V)

JURNAL DE FRONT: ÎNVĂȚĂTOR PETRESCU ZAHARIA NICOLAE – DE LA CATEDRĂ LA COTUL DONULUI (V)

Duminică, 21 septembrie.

Intrăm în gara Zaim, cam la 23 km de Tighina, unde suntem anunţaţi că aici se termină drumul nostru cu trenul. În nici două ore, suntem gata cu descărcatul efectelor şi a animalelor, a proviziilor şi pornim în marş. Eram aşteptaţi de un ofiţer venit de la comandament cu o motocicletă înarmată, pe ataș fiind instalată o pușcă mitralieră, iar el purtând pe piept, ostentativ, un pistol-mitralieră german MP-40 calibrul – 9 mm la 32 de cartușe, tipul de foc – automat putând efectua 500 de împușcături pe minut, așa cum ne-a explicat mai târziu, plin de îngâmfare… El ne va conduce în raionul de adunare.

Pornim în marş. În cale ne ies femei cu lapte şi ouă pe care le cumpărăm, chiar dacă ordinul era să nu intrăm în discuții cu localnicii. Urmele războiului încep să se ivească. Intrăm în Căuşeni, comună mare din raionul Tighina, aproape de cunoștința mea, comuna Popovka ( Popeasca), unde pentru o zi am fost învăţător, în 1930.
Îmi amintesc de directorul de atunci, cel ce m-a întâmpinat, Vasile Mămăligă, pe care am vrut să-l mai întâlnesc. În trecere, am întrebat de el, dar nu am primit nici-un răspuns. O femeie mi-a spus că murise, chiar în primele zile ale războiului. Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Căușeni este situat la sud-estul Basarabiei, la 3 km de stația de cale ferată care deserveşte localitatea și la 83 km de Chișinău, în regiunea teraselor cu stepă ale Nistrului de Jos. Localitatea este traversată de râul Botna și afluentul lui Lunguța.
Relieful Căușenilor este foarte accidentat, înconjurat de dealuri. Denumirea localității vorbește despre forma reliefului – căuș, care este mărginit de dealuri. Prima atestare documentară a localității Căușeni datează din anul 1470. În sec. XVI această localitate era menționată ca târg, adică oraș comercial și reședință a „Hanului Crimeii”. .
În comuna Căuşeni, locuiau mai multe familii de evrei decât de moldoveni. Casele acestora mai ales, fuseseră arse sau dărâmate, bunurile împrăştiate, dezastru peste tot. Cărbuni, cenuşă, moloz. Rar dacă întâlnim o casă întreagă. Aici a avut loc un adevărat act de demenţă războinică. Păcat !
Spre seară ajungem în satul Plop Ştiubei aparţinător actualei Popovka, fosta comuna Lingura, unde ni se aduce la cunoştinţă că aici vom cantona. Trebuie să menţionez că după alipirea Basarabiei la Uniunea Sovietică, ruşii au schimbat denumirile vechi ale localităţilor.
Pe uliţele satului ridicăm din colb manifeste aruncate de ruşi prin care îndeamnă soldaţii români să nu mai lupte, să arunce armele şi să se predea în masă.
Din Plop Ştiubei, distanța în linie dreaptă până în Căuşeni este de 13 km. iar distanța directă până în Chişinău este de 81 km. Aici am campat şi primul lucru a fost să-l trimit pe Bădoi, ordonanţa mea, să-mi caute o gazdă, unde să am condiţii mai acătări decât în cort sau adăpost săpat.
După vreo două ore, când îmi pierdusem speranţa de a mă odihni omeneşte, sunt invitat să văd casa găsită. Gazda, un moldovean veritabil în vorbă şi în port, ne-a povestit prin comparaţie despre ei când depindeau de România, traiul avut în trecut şi acum, de ce le-a păţit pielea din cauza ruşilor după ce Basarabia a fost samavolnic răpită.

Luni, 22 septembrie .
Nu ne-a fost să rămânem în Plop Ştiubei, aşa cum speram. De dimineaţă am pornit-o în marş forţat spre Tighina. O parte din drum, am mers paralel cu calea ferată, dar de la Chircăeşti am mers numai pe câmp, pe drumuri de tarla, desfundate, fapt care ne-a încetinit mult deplasarea.
Pe seară am ajuns şi am rămas pe malul drept al Nistrului, până noaptea târziu, când am trecut apa pe un pod de dube,ridicat peste noapte de geniști şi ne-am continuat marşul pe valea unui râu cu apa mâloasă până în satul Vasilikova, unde am primit ordin să oprim şi să ne camuflăm, din cauza avioanelor care încă de ziua începuseră să ne dea ocol.

Marţi 23,- sâmbătă 27 septembrie

Aici, la Vasilikova, am rămas camuflaţi câteva zile, aviaţia inamică ținând sub observație zona încontinuu. Aşa cum am mai spus, eram camuflaţi de câteva zile într-o vale,a râului, la margine de sat.
Cercetaşii ruşi, au observat caii legaţi la conoveţe şi ca urmare a atenționării, aviaţia rusă a declanşat un atac, dezlănţuind un bombardament, mai mult de intimidare, care nu s-a soldat cu pierderi de vieţi, ci numai câteva distrugeri minore ale echipamentelor, care au fost remediate imediat.

Eram în apropierea frontului Odessei, pe dealurile Dalnicului, unde avuseseră loc în zilele trecute foarte grele lupte pentru ocuparea orașului port. .
Liniştea nopţilor era tulburată necontenit de tragerile tunurilor, asemănătoare trăsnetelor grele şi puternice care ating şi doboară la pământ copaci uriaşi, de pocniturile scurte ale armelor individuale, sau lungi şi continue ale mitralierelor grele sau ale puştilor mitraliere. Din când în când, cerul era brăzdat de traiectoria rachetelor, care se ridicau, făceau o curbă largă şi coborau ca paraşutele spre pământ, luminând frontul.
De când se lumina de ziuă și până noaptea, rămâneam în adăposturile camuflate din cauza raidurilor aviaţiei, care trăgea în tot ce mişca. Aveam consemn să nu ne demascăm cumva. Cei pe care trebuiau să îi schimbăm, erau încleştaţi în luptă şi frontul nu putea să fie schimbat, decât dacă era o oarecare acalmie. În tot acest timp, am făcut în adăposturi instrucţie tactică, pentru luptele care ne aşteptau.

Înv. Petrescu Zaharia Nicolae

Va urma.