You are currently viewing JURNAL DE FRONT: ÎNVĂȚĂTOR PETRESCU ZAHARIA NICOLAE – DE LA CATEDRĂ LA COTUL DONULUI (XXI)

JURNAL DE FRONT: ÎNVĂȚĂTOR PETRESCU ZAHARIA NICOLAE – DE LA CATEDRĂ LA COTUL DONULUI (XXI)

. PREGĂTIRI PENTRU DEFENSIVĂ

Deasupra pozițiilor noastre, aproape de dimineața până seara zburau avioane de recunoaștere rusești care survolau frontul de la sud spre nord mitraliind orice mișcare. Din această cauză eram nevoiți să ne deplasăm numai când nu se auzeau motoarele turate ale acestor păsări ale morții care efectuau atacuri în picaj și la sol. Până ne-am obișnuit cu starea de fapt, am avut câteva pierderi, ba chiar unii, nemintoși, s-au pornit să efectueze foc de armă împotriva avioanelor, fără vreun rezultat în afară de a fi făcută vizibilă linia noastr
Avioanele de care ne feream fiecare cum puteam sub camuflaj, erau celebrele Yak 4, utilizate inițial ca bombardiere de noapte, dar mai târziu, alături de La -uri, La-5 sau Lavocika – uri folosite ulterior ca bombardiere ușoare, după ce l-i s-a dat și destinația de avion de recunoaștere de mare altitudine.
Deasupra pozițiilor noastre se aruncau din avioanele rusești afișe scrise în limba română, afișe în care se spunea „Ofițeri români, predați-va! Soarta voastră este pecetluită!”

De la comanda regimentului pe la sfârșitul lunii, primim ordin ca să organizăm patrule de cercetare care, sub comanda unui gradat să execute incursiuni de sondare a frontului inamic.
Într-una din nopți, patrula s-a întors după ce a atins pozițiile artileriei inamice, ajungând la marginea satului din fața noastră unde erau amplasate piesele de artilerie rusești, aducând prizonier un subofițer.
Informațiile aduse de patrula sergentului major Petre Frățilă au fost foarte prețioase în vederea viitoarelor operațiuni din primăvara anului 1942.
Incursiunile și patrulările spre și la inamic continuau aproape în fiecare noapte. Orice schimbare de efective inamice, deplasări de trupe și tehnică de luptă dintr-o parte în alta erau raportate și erau cunoscute la timp de comandantul batalionului care la rândul său raporta eșalonului superior, respectiv Diviziei de infanterie germană la care eram subordonați.
Aveam în fața noastră valuri de sârmă ghimpată. Sârma ghimpată se vedea, se vedea limpede. Atât de multă sârmă ghimpată era întinsă în fața noastră, încât aveam impresia că nici măcar un iepure rătăcit n-ar fi putut trece prin ea fără să-şi zdrelească blana, dacă n-ar fi fost doar piele şi oase. Altceva aproape că nu se zărea, în afara acelor dese şi adânci întărituri de sârmă ghimpată, dar asta parcă în chip forţat te împingea cu gândul la masivitatea fortificaţiilor nelăsate la vedere.
Era copleşitor şi în primele momente te cutremurai când îți dădeai seama că te afli doar la un pas de inamic, că i vedeau de aproape armele şi puterea şi îți dădeai seama cât de numeroşi sunt, dar realizam isprava remarcabilă de a nu lăsa nici o clipă să se observe că știm totul despre ei.
Toate patrulele trimise de companie în cercetare, confirmau marea concentrare de forțe în zona din fața noastră, respectiv forte de infanterie, artilerie și tancuri. Pregătirile pentru întâmpinarea atacului rusesc erau gata.
Primăvara se mijea peste dealurile vălurite, cu culturile de anul trecut încă neculese.
Băieții își făcuseră provizii de știuleți de porumb pe care-i depozitaseră în gropi anume săpate. Caii noștri erau pepeni de grași, odihniți și îngrijiți bine.
Nicolăescu, cel care nu pierdea niciodată ocazia de a face pariuri, indiferent pentru ce și pe ce, n-ar fi refuzat dacă cineva i ar fi propus să pună prinsoare cu el, că sigur acolo se aflau tranşeele rușilor, unde se ascundeau amplasamente camuflate de tunuri antitanc, cuiburi de mitralieră şi posturi de observaţie ferite cu cât mai mare grijă, de unde oamenii cu ocheane supraveghează atent împrejurimile şi poate chiar în clipa aceea prezenţa lui în spatele tufişului care-l camufla le-a atras atenţia.

Militari romani si germani

Fiind vecini cu nemții și în dreapta dar și în stânga, practic încadrați între cele două corpuri de infanterie germană, am fost relocați cu subzistența totală lor, așa că am beneficiat în aceste trei luni de hrană bună, destulă și la timp.
Comandantul frontului german, trecând într-o zi în control de-a lungul întregii linii de apărare și văzând ținuta soldaților noștri, ponosită, ruptă și subțire care nu făcea față temperaturilor scăzute, a dispus ca fiecărui soldat român să i se dea bocanci trainici, izmene flaușate, moletiere de rezervă, mantale, căciuli de postav cu urechi și foi de cort, din rezerva lor.
Mașina de război germană fusese pusă la punct încă din timp, de la începutul luptelor, cu rezerve strategice de îmbrăcăminte și încălțăminte, efecte cu care noi, ostașii români nu fusesem dotați în ciuda schimbării condițiilor atmosferice ale iernii rusești.
Schimbările intervenite în administrația frontului, după intervenția neamțului a adus o relaxare care parcă se instalase îndestulător pentru moralul trupei. Așa cum am mai afirmat, moralul trupei era ridicat ca urmare a schimbărilor, dar și o lentoare generalizată, care nu prevestea nimic bun în perspectiva luptelor ce erau iminente s-a instalat…

Adevărul era că de câtva timp nu mai avusesem nici-o acțiune mai acătări cu tot efectivul, ci numai câteva „ciocăneli” cum ne plăcea să le zicem încăierărilor dintre cercetașii noștri și cei ruși, atunci când se mai întâlneau în misiune.
Relația noastră cu natura este unică și ne poate face extraordinar de fericiți; sunetele naturii ne liniștesc, ne îndepărtează oboseala mentală și ne oferă liniște în care putem gândi limpede
Stepa şi vremea neprielnică au făcut, de multe ori, ca tehnica şi aparatura să fie inutile, dar cercetaşii trimiși în față şi-au dus de fiecare dată la capăt misiunea.
Cineva spunea că războiul te învaţă să-ţi cunoşti limitele, şi cred că este adevărat. Dar pentru noi, războiul a făcut mai mult: ne-a unit într-o mare familie. Traiul în condiţii de izolare, deplasarea în ascuns, observarea şi ascultarea pe perioade îndelungate, exploatarea tehnicii şi armamentului în condiţii extreme, necesită militari foarte bine pregătiţi şi cu un caracter puternic, apţi să suporte privaţiuni deosebite.
Ostașii, dar mai ales cercetaşii prezenţi noapte de noapte în perimetrul de desfăşurare a frontului, au dovedit că au aceste calităţi cu prisosinţă, reuşind să-şi îndeplinească misiunile primite.
În toată această perioadă, am avut doar patru răniți ușor, și nici-un mort. Dă Doamne să rămânem așa…!

Înv. Petrescu Zaharia Nicolae

Va urma.