Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august).

Goarna Noastră

Când goarna noastră a sunat

Munții s-au cutremurat,

Apele cursul și-a`ntors

Așa-a sunat de frumos!

Sună goarna la Mărășești

Multe oști îmărătești

Au îngenuncheat pe loc

Așa a sunat de cu foc.

Și la-a goarnei noastre cânt

Nemții intră în pământ,

Și la versul său duios

Toți turcii cădeau pe jos,

La-a-ei glas de-naintare

Cad ca spice oști bulgare,

Sună goarna la Mărăști

Plâng nemții în București.

Și când sună pe Cașin

Plâng și Nemții din Berlin

Iar când sună la Bârlad

Plâng și nemții la Bagdat

Și când sună la Siret,

Fug cu toții îndărăt!

Și când sună la Oituz

Nemții sar` cu josu`n sus!

Iar când la Iași a sunat

Toți dușmanii-a`njenunchiat,

Auzind din depărtare!

Cornul lui Ștefan ce Mare

Cad cu toții la pământ

La glasul cornului sfânt!

Sună goarna lung-prelung

Ziua noaptea ei tot fug

Când a sunat la Hotin

Au trecut și de Berlin,

Când la Brăila a sunat

A trecut și de Bagdad

Neamțule mustață rasă

Spus`am focului te arză,

Și iată m-au ascultat

Că te-ai dus ca-un necurat!

Nu cred c`ai mai vrea să vii

Preste-ale noastre câmpii

N`ai mai vrea să te-ntâlnești

Cu soldații românești!

Carii luptă, luptă, dreaptă

Cu cămașa sufulcată,

Și să luptă piept la piept

Căci Românul e om drept!

Par c`aș vrea numai o dată

Să te-apuc de beregată

Să te`nvăț la luptă dreaptă!

C`ai fost fiară prea turbată

Și-ai făcut păcate grele

Pe pământul țării mele!

Așa ți-ajute Dumnezeu

Cum ți-a fost și gândul tău,

S`ajungi tu`n acea robie

Care mi-ai făcut-o mie

Și în ea să fii pe vecie!

Frunziasca, 1918.

Care e mai mare

Când viteazul Praporgescu a căzut râzând cu hohot

De-a dușmanilor prostie`n mișelia lor cu zgomot,

Sau eroul Dragalina, spaima nemților la Jiu,

Că făcu să`noate n`sânge, Bavarezii pân` la brâu!

Sau poate un Grigorescu, care a fost la Mărășești

Nou David al României, zdrobind hoarde păgânești.

Poetaș, cu suflet mare, iubind oamenii morțiș

Și murii ucis de câinii bolșevici pe de furiș;

Averescu, pui de vultur, presimțire strămoșiască

Care a salvat armata și toată Țara Românească?

General Moșoiu Viteazul ce-n`trei zile au ajuns

Cu armata sa la Tisa, unde graniță au pus?

Mărdărescu păr ca neaua, de se pare că-i Ștefan

Au intrat în Budapesta, laolaltă cu Holban,

Sute de mii au fost eroii, ce s-a scris spre veșnicie

Cu slove de aur în scriptura Marei Noastre Românie…

Al meu suflet se înalță, inima-mi se zbate`n sân

De nespusă fericire, că m-am născut și eu Român!

Budapesta, 26 august 1919.

Sursa:

-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.

Prof.dr. Cornel Mărculescu