Duminică, 27 iulie 1941. A 36-a zi de război!
La Chişinău se desfăşoară o paradă militară prilejuită de eliberarea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei.
Hitler mulţumeşte generalului Ion Antonescu pentru ,,hotărârea de a duce până la ultima consecinţă alături de Reich-ul german acest război care, după părerea mea, hotărăşte soarta Europei” şi îi comunică faptul că ar aprecia ,,cu deosebită recunoştinţă” dacă ,,aţi înainta cu trupele Dv. în spaţiul de la sud-vest de Bug şi, prin aceasta, aţi lua asupra Dv. şi asigurarea controlului acestui teritoriu”. În acest scop face cunoscut că îi pune la dispoziţie Corpul 54 armată german, cu diviziile 50, 72 şi 73infanterie (în realitate respectivul corp de armtă a continuat să acţioneze conform ordinelor generalului Eugen von Schobert), Armata 11 germană (şi Corpul 4 armată român) urmând să acţioneze, sub ordinele Grupului de armate ,,Sud”, ,,la răsărit de Bug, spre partea de jos a Niprului”. Prin urmare, Armata 3 română urma să cotinue înaintarea spre Bug, şi apoi spre Nipru, în subordinea Armatei 11 germane, iar Armata 4 să acţioneze pe căile de acces spre Odessa.
Înaintarea spre Bug devine din ce în ce mai grea şi datorită sistemului de comunicaţii şi condiţiilor meteo. ,,Acum, după înălţătoarea victorie de la Nistru – relevă generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte – începe calvarul unei lungi etape, într-o zonă de acţiune mereu fără niciun drum practicabil, pe o ploaie care desfundă continuu câmpurile şi drumurile de pământ natural. De foarte multe ori nici drumuri de acestea nu se mai găseau decât câte unul în toată zona de mişcare pe care se înşiră toată căruţăria şi samarele Corpului de munte şi aproape întotdeauna şi cele ale Corpului de cavalerie. Eforturile depuse de unităţi, oboselile şi privaţiunile suferite de trupă au fost continui şi grele”.
Lupte grele se dau la Ţibulevka (Regimentul 27 infanterie), Kozinţi (Batalionul 15 vânători de munte), Kapuştiani (Batalionul 9 vânători de munte).
În Basarabia, Armata 4 continuă reorganizarea dispozitivului de luptă în vederea forţării/trecerii Nistrului în zona Dubăsari. Ofiţerii din Comandamentul Armatei donează 100 000 lei pentru refacerea Catedralei din Chişnău şi lansează un Apel pentru alte contribuţii.
La Kunice, preotul căpitan Nicolae Petrache constată că biserica fusese transformată în magazie. ,,Sfielnici – notează preotul – sătenii apar unul câte unul… Imediat biserica este pusă în ordine de credincioşi, care orânduiesc la locul cuvenit icoanele aduse… Botez şi aici 58 de copii. Ucrainienii sunt foarte mulţumiţi, îi impresionează respectul ce noi îl acordăm laturii celei mai gingaşe a sufletului: credinţa creştină. Naşii, după procedeul adoptat, sunt ostaşii noştri”.
Dincolo de Nistru, Comandamentul Armatei 3 aprobă ca locuitorii originari din Basarabia, luaţi de trupele sovietice, să se poată înapoia la gospodăriile lor, după ce vor fi ,,triaţi” de serviciile pretorale”, eliberându-li-se autorizații pentru trecerea Nistrului unde vor fi din nou controlați de grăniceri.
Extrem de severe față de orice eventuală rezistență a populației civile s-au dovedit a fi autoritățile militare germane. ,Pacificarea rapidă, atât de necesară – menționa un ordin al Armatei 11 germane – se va obține numai dacă se va suprima fără niciun scrupul orice încercare de amenințare din partea populației civile. Orice clemență și moliciune constituie o slăbiciune și prezintă un pericol… Atacarea și maltratările de tot felul aplicate persoanelor și bunurilor precum și numai simple încercări de acest fel se vor sancționa fără nicio considerare întrebuințându-se armele până la distrugerea adversarului. Acolo unde se ivește rezistență pasivă, sau se fac baricade, se trage foc de armă, sau orice fel de acte de sabotaj și nu s-au stabilit autorii se va proceda imediat la represalii colective, la ordinul unui ofițer în funcție, de cel puțin comandant de batalion”.

Luni, 27 iulie 1942. A 401-a zi de război!
Se constituie ,,Asociaţia româno-germană” (cu filiale în mai multe oraşe), având ca preşedinte de onoare pe mareşalul Ion Antonescu şi ca vicepreşedinţi de onoare pe Manfred von Killinger şi pe Mihai Antonescu.
Acţionând pe o căldură foarte mare şi parcurgând zilnic 25 – 30 km, Corpul 6 armată român ajunge la Don, unde intervine rapid, cu Divizia 2 infanterie, în capul de pod de la Zimlianskaia, pe care îi menţine cu fermitate în pofida contraatacurilor puternice executate de inamic. ,,Prin aceasta –
releva feldmareşalul Ewald von Kleist – diviziile române au asigurat flancul de nord al Armatei 1 blindate împotriva forţelor inamice din regiunile Starobelsk şi Belovodsk, dând astfel posibilitatea
străpungerii frontului inamic şi urmărirea lui până în regiunea Milekovo”.
Divizia 2 infanterie respinge atacurile executate de inamic (până la 31 iulie) apoi a atacat spre este pentru a asigura flancul stâng al Diviziei 29 infanterie moto germană.
Amiralul Schuster, comandantul Grupului ,,Sud” al marinei germane, apreciază că misiunea forțelor navale germane și române privind siguranța transporturilor de aprovizionare pe Marea Neagră a fost îndeplinită ,,pe cât posibil”, dar cu pierderi ,,destul de simțitoare”, că, inițial, colaborarea dintre marina română și germană a trecut prin ,,dificultăți trecătoare”, dar că, ulterior, lucrurile s-au îndreptat prin ,,transmiterea experienței și ajutorului marinei germane”. Considerând că Marina română ,,a jucat până în prezent un rol secundar”, amiralul german a apreciat că acesta se afla încă ,,în starea de dezvoltare dintr-o mică marină de coastă, legată de apărarea coastei, într-o marină de război”, că ,,tehnica de comandă, gradul de instruire și educația la responsabilitate nu corespund încă cerințelor unui război naval și al unei marine de război, care să servească interesele viitoare ale statului”.
Generalul Constantin Sănătescu revine la Iaşi şi consemnează în Jurnal: ,,A apărut o mare mişcare în armată. S-au înaintat zece generali la gradul de general de corp de armată; de unde până acum eram numai patru, acum vom fi paisprezece. Şi aici, ca peste tot, s-a ţinut a se menţine ritmul vremii: adică inflaţie şi devalorizare. Privesc lista celor înaintaţi şi mă gândesc că, din aceşti zece generali, dacă s-ar fi luat în consideraţie cultura militară şi mai ales cea generală, nu ştiu dacă jumătate ar fi meritat această înaintare. Inflaţia se explică prin faptul că ministrul de război favorizează înaintările pentru a ajunge la el cât mai curând. S-a criticat regimul regelui Carol al II-ea, dar actualul regim caută să facă greşeli şi mai mari”.

Marți, 27 iulie 1943. A 766-a zi de război!
În Kuban, locotenent-colonelul Vasile Scârneci consemnează că ,,s-au tras numai zece proiectile pe zi, nici măcar un proiectil de tun”.
Generalul Richard Ruoff mulțumește ,,din inimă” generalului Gheorghe Cialâk pentru 536,,colaborarea în serviciu și frăția de arme și credincioasă camaraderie” arătată ,,în permanență”.

Joi, 27 iulie 1944. A 1 132-a zi de război!
Manifest german destinat românilor pentru combaterea propagandei sovietice şi întărirea alianţei cu Germania: ,,Români! Propaganda sovietică vrea să împingă la desfacerea alianței dintre noi și aliații noștri. Acest lucru nu-l vor reuși. Noi nu suntem trădați și vânduți de către o putere, care vrea să pună piciorul pe ceafa popoarelor Europei. Nu! Noi stăm ca poporul liber, în același front, ca celelalte popoare care văd în puterea bolșevică amenințarea mortală a existenței naționale și culturei ei. Noi știm că Germania respectă libertatea și independența noastră, dar sovieticii vor să ne înghită și a ne transforma conform nebuniei lor și a ne încorpora în Uniunea lor. Noi știm că Germania, ca cea mai mare putere a Europei, este girantul unei victorii definitive asupra Armatei Roșii… Români! Nu vă veți compromite în acest ceas istoric hotărâtor. Este în joc moartea sau viaţa României”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu