You are currently viewing EDITORIAL: Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944-CENZURA

EDITORIAL: Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944-CENZURA

  • Post category:Editorial

♦ Conform art. 16 „tipărirea, importul şi răspândirea în România a publicațiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcționarea stațiunilor de TFF, Poştă, Telegraf şi Telefon” urmau să fie executate în acord cu Înaltul Comandament Aliat (sovietic). Anexa la acelaşi articol, prevedea că guvernul român se obliga ca „transmiterile fără fir, corespondența telegrafică şi poştală, corespondența cifrată şi prin curier, precum şi comunicările telefonice cu țările străine ale Ambasadelor, Legațiilor şi Consulatelor aflătoare în România să fie dirijate potrivit modului stabilit de Înaltul Comandament Aliat (sovietic).
♦ În cadrul acestor dispoziții generale s-a hotărât retragerea din circulație a tuturor publicațiilor tipărite între 1 ianuarie 1917 şi 23 august 1944, care, prin cuprinsul lor, ar fi putut dăuna, în accepția sovietică, bunelor raporturi cu Națiunilor Unite.
• Până la 12 iulie 1945 au fost publicate opt liste cu aceste publicații şi s-a dispus retragerea din circulație şi distrugerea hărților, medaliilor, insignelor, reproducerilor grafice, discurilor şi partiturilor muzicale, considerate că au servit propaganda fascistă, legionară sau antonesciană, sau că ar dăuna aceloraşi bune raporturi.
• Au primit drept de păstrare a publicațiilor interzise – inventariate şi închise în încăperi speciale – doar bibliotecile cu drept de depozit legal şi bibliotecile instituțiilor de învățământ superior, consultarea lucrărilor putându-se face doar cu autorizația specială a şefilor instituțiilor respective şi pe propria lor răspundere.
♦ Manualele didactice au fost revizuite de o comisie specială instituită pe lângă Ministerul Educației Naționale.
♦ În ceea ce priveşte regimul presei, publicațiile periodice (cotidiane, reviste) apăreau cu autorizația prealabilă a Cenzurii Centrale a Presei, cu agrementul Comisiei Aliate de Control.
• După apariție, periodicile din provincie erau obligate să trimită Direcției presei câte 10 exemplare din fiecare număr, iar cele din Capitală cât mai multe, aceasta expediind o parte din ele Comisiei Aliate de Control.
• Sancțiunile pentru eventualele abateri se dădeau de către autoritățile române, la cererea organelor sovietice abilitate.
• De aceleaşi aprobări aveau nevoie şi publicațiile neperiodice (cărți, broşuri etc.), editurile fiind obligate, înainte de a le pune în circulație, să trimită trei exemplare la Direcția presei, care le înainta spre aprobare Comisiei Aliate de Control.
• Publicațiile importante trebuiau supuse controlului Cenzurii sovietice de pe lângă Direcția Centrală a Poştelor şi a Cenzurii militare române.
♦ Spectacolele teatrale erau prezentate după obținerea avizului cenzurii româneşti, libretele revistelor urmând a fi cenzurate de organele centrale din Capitală şi aprobate de Comisia Aliată de Control.
♦ Filmele erau supuse şi ele analizei Comisiei de Cenzură de pe lângă Ministerul Propagandei, cele germane fiind interzise. Cele admise trebuiau avizate de un delegat special al aceleiaşi Comisii Aliate de Control. De orice cenzură erau scutite filmele aduse de armata sovietică.
♦ Supusă cenzurii române şi sovietice a fost şi întreaga corespondență poştală, inclusiv cea oficială şi militară, internă sau externă. Telegramele de presă pentru străinătate erau cenzurate de Secțiunea politică a Comisiei Aliate de Control, iar corespondența cifrată sau convențională, atât pentru interior cât şi pentru exterior, a fost interzisă.
• Nu a fost autorizată nici transmiterea în străinătate, prin curier, a corespondenței diplomatice române. Mai mult, anexa la art. 16 nu permitea nici corespondența cifrată şi prin curier a agențiilor diplomatice şi consulare străine acreditate în România. Corespondența, în clar, telegrafică, poştală sau telefonică, a acestor oficii era supusă cenzurii sovietice.
♦ Transmisiunile radiofonice ale Societății Române de Radiodifuziune se făceau pe propria răspundere a instituției pe baza aceloraşi norme stabilite de Comisia Aliată de Control pentru publicațiile periodice, căreia îi era depus materialul difuzat a doua zi după emisie. Pentru probleme de ordin tehnic, pe lângă Societatea de Radiodifuziune, ca şi pe lângă Societatea Anonimă -de Telefoane, funcționa un delegat sovietic.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu