You are currently viewing EDITORIAL: FILE DE RAZBOI RUSO-RUS. Episodul I

EDITORIAL: FILE DE RAZBOI RUSO-RUS. Episodul I

  • Post category:Editorial

Îmi place literatura rusă, cea clasică. Pentru ca nu sunt un cititor care să știe si să facă scurte prezentări ale operelor acestor grei ai literaturii, ii las pe dânșii să se descrie, din punct de vedere „etnic”.
Faima lui Vasili Grossman este mare, dar postumă, el fiind o figură marcantă a rezistenţei antitotalitare, nuvelele şi povestirile sale bucurându-se de succes şi de atenţia lui Gorki şi Bulgakov.
In 1934, publica nuvela „În oraşul Berdicev”, care a stat la baza filmului „Comisar” (1967), interzis însă de KGB; apare pe marile ecrane abia in 1990. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Grossman a fost reporter de front, fiind unul dintre primii comentatori ai Holocaustului, articolul său, „Infernul de la Treblinka” făcând parte din probele acuzării în procesul de la Nürnberg.
Criticile la adresa colectivizării şi a represiunii politice din URSS duc la interzicerea cărţilor sale, gloria lui Grossman fiind, in cele din urma, ca şi a lui Bulgakov sau Pasternak, postumă. Pentru Grossman, ca şi pentru mulţi din generaţia sa, războiul era – după spusele unui prieten apropiat de-ai săi – oportunitatea „de a spăla toată murdăria stalinistă de pe faţa Rusiei”.
Cu puțin timp în urmă, cartea Dr. Jivago a lui Boris Pasternak făcuse furori din cauza criticii implicite a stalinismului.
Statul sovietic nu mai putea face aceeaşi greşeală de două ori, şi sigur nu cu o operă având un potenţial atât de periculos precum „Viaţă şi soartă”.
Astfel, pe 14 februarie 1961, trei oameni ai KGB-ului, doi colonei ca „martori” şi un general, au apărut la uşa lui Grossman cu un mandat de arestare… pentru manuscript. El a asemuit momentul cu pierderea unui copil şi a mers chiar până la Hruşciov cu rugămintea de a-i înapoia cartea, dar ideologul suprem al regimului, Suslov, l-a acuzat de lipsa de judecată în „examinarea vieţii sovietice dintr-un punct de vedere non-sovietic”.
Scriitorul a murit in 1964 fără să ştie că au scăpat ca prin minune o dactilogramă şi chiar un manuscris; romanul a apărut în Occident în original şi în traduceri, iar în URSS abia in 1988.
Tot asa, povestirea Panta Rhei (Totul curge) a fost publicata de revista moscovită Oktiabr, in 1989. A avut parte de un imens succes, dar şi de un răsunator scandal. Dogmaticii, conservatorii, naționalistii au vazut în ea un atentat la memoria lui Lenin şi o carte rusofobă.
„Pedeapsa călăului e asta: nu-şi consideră victima umană şi el însuşi încetează să mai fie om; omoară omul din el, se transformă în propriul său călău; dar oricât ai distruge victima, ea continuă să fie o fiinţă umană pentru toată eternitatea.”

 

Raluca Alina Ionescu