You are currently viewing EDITORIAL: Din galeria ofițerilor dâmbovițeni participanți la cele două războaie mondiale: general de brigadă Ioan Tănăsescu (1893-?)

EDITORIAL: Din galeria ofițerilor dâmbovițeni participanți la cele două războaie mondiale: general de brigadă Ioan Tănăsescu (1893-?)

  • Post category:Editorial

S-a născut la 24 ianuarie 1893, în localitatea Titu, județul Dâmbovița, înscriindu-se în galeria ofițerilor dâmbovițeni care au participat la cele două războaie mondiale. A urmat cursurile școlii elementare în orașul natal, iar pe cele liceale în orașul Târgoviște. La îndemnul bunicului său, care luptase ca sergent de dorobanți în războiul de independență de la 1877-1878, în bătăliile de la Plevna și Smârdan, tânărul Ioan Tănăsescu a susținut în vara anului 1912 examenul de admitere la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din Dealul Spirii (București). La finalizarea cursurilor în 1914, a fost avansat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul 40 Dorobanți, alături de care a participat în timpul campaniei din 1916 la luptele încrâncenate din sudul Dobrogei. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat la gradul de locotenent și promovat în funcția de comandant de companie, participând activ între lunile iulie-august 1917 la celebrele bătălii de la Mărășești, fiind propus pe ordinul de zi pentru a fi decorat cu Ordinul „Steaua României”, clasa a V-a, în grad de cavaler. La 1 noiembrie 1918, Ioan Tănăsescu a fost avansat la gradul de căpitan și repartizat în funcția de comandant al unui batalion de companie din cadrul Regimentului 17 Infanterie, funcție deținută până la 1 aprilie 1922 când a fost încadrat ca șef de birou în cadrul Centrului de recrutare Putna din orașul Focșani.

La 1 aprilie 1925, este avansat căpitan și readus la comandă în funcția de comandant companie pușcași în cadrul Regimentului 10 Dorobanți din Focșani, iar un an mai târziu, la 28 aprilie 1926, este avansat maior și numit comandant al unui batalion din cadrul Regimentului 39 Infanterie. În perioada 1927-1929, maiorul Ioan Tănăsescu a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din București, la absolvirea căreia a fost încadrat în Statul Major al Inspectoratului General nr. 4 de Armată, unde și-a desfășurat activitatea până în 1934. Cariera sa militară a fost în plină ascensiune, avansând rapid la 10 mai 1934 la gradul de locotenent-colonel, fiind repartizat la 1 octombrie 1935 la stagiul de comandant de unitate în cadrul Regimentului 10 Dorobanți Putna, iar ulterior, la 10 mai 1936 este avansat la gradul de colonel, dovedind cu prilejul manevrelor regale de la Adjud, Nicorești și Tecuci rezultate remarcabile.

Odată cu intrarea României în cel de-al doilea război mondila în vara anului 1941, colonelul Ioan Tănăsescu alături de Regimentul 10 Dorobanți Putna, a trecut Prutul și a contribuit decisiv la cucerirea orașului port Odessa. Odată cu revenirea în țară a regimentului în octombrie 1941, colonelul Ioan Tănăsescu a fost mutat în cadrul Subsecretariatului de Stat al Înzestrării Armatei, unde timp de trei ani a reușit să contribuie la aprovizionarea și dotarea armatei cu armammentul necesar susținerii acțiunilor militare în bune condiții. Datorită eforturilor depuse, la 23 martie 1944, ofițerul dâmbovițean a fost avamsat prin Decret Regal la gradul de general de brigadă.

Pentru o scurtă perioadă, începând cu ianuarie 1945, generalul Ioan Tănăsescu l-a înlocuit pe generalul de brigadă I.D. Popescu, la comanda Diviziei 3 Infanterie, organizând tactic operațiunile militare ale acestei unități pentru a cuceri orașul Roznava, de pe teritoriul Slovaciei. La 19 februarie 1945, a fost promovat în calitate de comandant titular al Diviziei 3 Infanterie, fiind propus pentru decorare cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Ulterior, generalul Ioan Tănăsescu s-a distins în operațiunile militare desfășurate de armata română între 4-5 mai 1945 în apropiere de orașul Zlin, pentru eliberarea localității Hastisova, precum și în zona Uherki-Brod. După întoarcerea în țară și demararea procesului de disponibilizare a cadrelor militare de la sfârșitul anului 1945, cariera generalului Ioan Tănăsescu a luat sfârșit, acesta fiind scos la pensie începând cu 1 ianuarie 1946.

Surse:

-Arhivele Militare Române, fond Memorii Bătrâni. Lit. T, Dosar Personal general Tănăsescu Ioan;

-Alexandru Manafu-Târgoviște, Constantin Ucrain, Dâmbovițeni la datorie, Editura Nelmaco, București, 2003;

-Ioan N. Radu, Ilinca I. Radu, Ileana I. Răileanu, George I. Radu, Oameni de ieri și de azi din spațiul tâtgovișteano-dâmbovițean, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2015.

Prof.dr. Cornel Mărculescu