Urmare a raportului lui C. C. Arion, ministrului Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 1795/1918, regele Ferdinand I a semnat la Iași, în 24 martie 1918, decretul nr. 688 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 216/1918), prin care îi acorda lui Mănăilă Cristea, sergent de poliție de la Marele Cartier Regal, Medalia „Serviciul Credincios” clasa a II-a. Prin același act normativ, s-au conferit și altor persoane, atât medalia menționată mai sus, cât și Crucea „Serviciul Credincios” clasele a I-a, a II-a și Medalia „Serviciul Credincios” clasa I-a. Potrivit adeverinței de primire a brevetului Medaliei „Serviciul Credincios” clasa a II-a, făcută la Iași, în 10 aprilie 1918, Mănăilă Cristea s-a născut la 14 octombrie 1888, în comuna Cobia, județul Dâmbovița și își avea domiciliul în aceeași localitate.

Prezentăm, apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, descrierea decorației, precum și reproducerile grafice ce provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale și de la Muzeul Național de Istorie a României.

Medalia „Serviciul Credincios” a fost instituită în anul 1878, pentru a recompensa serviciile civile și militare aduse statului. Conform Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), medalia avea două clase: clasa I din metal galben și clasa a II-a din metal alb.

Decorația avea forma rotundă, cu diametrul de 30 mm și grosimea de 2,5 mm. Pe avers, pe centru, avea gravată, în relief, stema României de la 1872, dar fără pavilion, iar pe revers, de asemenea, gravate în excizie, între două ramuri de măslin și de stejar, așezate circular și prinse jos, la punctul lor de intersecție, cu o panglică, cuvintele: SERVICIU / CREDINCIOSU. Medalia era surmontată de o coroană închisă de al cărui glob crucifer se prindea, printr-un inel, panglica albastră bordată, pe margini, cu două dungi argintii.

dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Istorice Centrale București