Etiopia este diferită de restul Africii. La modul foarte general Africa „neagră” e percepută cam în trei feluri: Sud-Estul din Kenya până în Africa de Sud – civilizat, safari-uri, economic relativ bine, cu moștenire bună de la coloniștii englezi și olandezi. Zimbabwe (cu toate problemele pe care le are acum), Botswana, chiar și Kenya, bineînțeles Africa de Sud fiind exemplele cele mai clare. Apoi Africa de Vest / Centru și ce e sub ea – verde, adesea supra populată, coruptă, cu războaie și haos, cu muzică și fotbal. Nigeria, Camerun, Congo de exemplu. În cele din urmă Africa sub sahariană – în general musulmană, cu sărăcia absolută și deșertul fără speranță. Chad, Mauritania, Republica Centrafricană ca exemple. Etiopia nu aparține de nici una dintre ele. Nu este nici măcar excepția tipică, este altă lume pur și simplu. Este unică din toate punctele de vedere: relief, istorie, limbă și alfabet, calendar, religie, înfățișarea oamenilor.
În Etiopia am ajuns noaptea, s-a făcut lumină când eram în taxi. Călătoria înapoi în timp a fost oficial confirmată de calendarele și ceasurile din aeroport, în Etiopia este martie 2012 deși în mare parte din restul lumii suntem în noiembrie 2019. Calendarul etiopian este cu 7 ani în urmă și are 13 luni, 12 normale de câte 30 de zile și una de 5-6 zile. Calendarul nu este o problemă, diferența de ani este clară. Ceasul poate fi foarte adesea, ei încep noua zi la 6 dimineața, nu la 12 noaptea și sunt întotdeuna cu 6 ore în urmă. Prima impresie… nimic special, nimic să sară în ochi. Orașul Addis Abeba este mare, tipic african. Poate un pic mai multe clădiri înalte decât mă așteptam și mai puțin trafic. Nimic de speriat, știam că Etiopia adevărată este la țară și în orașele mai mici, nu în capitală.
Etiopia are aviație, Ethiopian Airlines are zboruri în toată lumea și reputație bună. Cea mai bună companie aeriană africană, s-ar zice. Bole, aeroportul principal, este între prost și dezastruos. La venire, după ce am trecut de imigrație am văzut un mare șobolan în zona restaurantelor. La plecare, până să apuci să treci de scanner-e trebuie să aștepți într-o zonă insuportabilă. Am ajuns mai devreme și a trebuit să aștept până să fac check in. Dărăpănare, puține scaune, frig de mori. Nu eexistă încălzire și ușile care dau afară sunt mai mult deschise. Cred că erau 5 grade înăuntru, a trebuit să mă îmbrac cu hainele de munte. Sute de femei mascate așteptau și ele același avion ca și mine spre Arabia Saudită, mergeau la o conferință despre islam. Haos și luptă, un scaun la 20 de persoane… După scanner-e e mai bine, aproape ca un aeroport normal mai vechi din lumea bogată. Per total un aeroport de evitat…Taxiurile din fața terminalului nu au apărut, cer 500-600 birr până în zona centrală, adică vreo 20 de euro. Se negociază, eu l-am luat de după parcare și l-am scos la un sfert. Marea majoritate a taxiurilor sunt Lada de pe vremea lui Gorbaciov sau dinainte, toate la al treilea sau patrulea motor și cu milionul de km la bord.
Addis Abeba nu prea a impresionat la prima vedere (și nici la a doua sau a treia). Este situat într-o căldare naturală, fundul fiind chiar centrul orașului. Suprafață mare, făcut fără nici o logică, o colecție de zone legate de șosele. Lumea a ocupat teren pe unde a găsit și s-a ajuns la situația unde cartierele ghetou sunt în plin centru lângă cele mai scumpe zone. Imposibil să ghicești, să eviți cartierele periculoase. Am ieșit pe o altă poartă decât cea pe care am intrat la catedrala națională și am nimerit fix în ghetou.
Nici o logică în alocarea spațiului (exemplu: ambasade cu teren în jur cât zeci de terenuri de fotbal situate imediat lângă cartiere incredibil de înghesuite). Peste tot clădiri în construcție, multe din ele de peste 20 de etaje, se vede clar că este un boom imobiliar. Orașul este situat la mare altitudine, 2300 de metri și asta se simte imediat. Populație mare, 3.5 milioane de oameni oficial, peste 5 în realitate. Extrem de mulți fără nici o treabă stau pe străzi, în special băieți între 10 și 20 și ceva de ani. Țara este extrem de suprapopulată, categoria coșmar, doar în Filipine și în părți speciale din India am mai văzut așa ceva. Multă lume venită de la țară care s-a instalat pe unde a putut. Chiria minimă este undeva între 10 și 20 de birr pe noapte (1.50-3 lei), dar și așa e scump și lumea preferă strada. „Oricât de rău ar fi în Addis Abeba tot este mai bine ca la țară, ceva de mâncare găsești și nu e nici așa de frig, îmi explică un ghid. Spre deosebire de multe alte țări foarte sărace Etiopia are și problema terenului care e foarte puțin fertil, în general munte sec sau deșert și este frig din cauza altitudinii.
Surprinzător este că nu e chiar imposibil traficul, taxele sunt mari la cumpărarea vehiculelor particulare, circa 300 la sută. De asemenea, nu sunt motorete sau scutere. Transportul public e dezastruos, am văzut coadă de circa 200-250 de metri în stația de autobuz. Coada perfectă, unul în spatele celuilalt, nimeni pe laturi, nimeni încercând să se bage în față. O speranță vine de la trenul gen metrou care a fost recent inaugurat, construit de chinezi. Absolut tot ce este construcție publică în Etiopia, de la baraje la drumuri și linii ferate, este construit de China. Metroul l-am luat să văd cum este… e trist și depresant, întunecos, friguros, deja dărăpănat. Metrou mai neplăcut nu am văzut până acum. De văzut în capitală mare lucru nu e. Biserici și muzee, clasica pereche. La muzee, principala atracție este Muzeul Național, acolo unde se găsește Lucy, cel mai vechi schelet uman găsit până acum, stră-stră-străbunica noastră a tuturor. E aproape întreg, a fost găsit în nord-estul Etiopiei în anul 1974. La muzeu, în vitrină se pare că au pus doar o copie, originalul ar fi în depozit. Etiopia este locul unde maimuța a lăsat blana jos și de unde a pornit spre cele patru puncte cardinale. Paradoxal, azi Etiopia este țara unde omul a rămas în urmă complet, unde situația lui este dintre cele mai proaste posibile.
La capitolul biserici, lista este interminabilă. Anticipez spunând că Etiopia este (momentan) într-un delir religios absolut și asta se reflectă în numărul și importanța bisericilor. Am vizitat vreo trei. St. Giorgis (una dintre cele mai vechi și faimoase), Mariam (a cărei sărbătoare s-a nimerit când eram în Addis Abeba) și catedrala națională, un loc aproape halucinant prin felul în care combină religia cu naționalismul și politica.
Un loc demn de considerat este Merkato. Se zice că ar fi cea mai mare piață din Africa. De fapt nu doar o piață, e mai mult un cartier comercial format din magazine și tarabe combinate cu ateliere în aer liber. Un haos total, alei înguste, plin de hamali și măgari, multe chestii se fabrică sau asamblează în stradă. O experiență specială, merită efortul. În ciuda avertismentelor siguranța nu a fost o problemă, lumea amabilă și prietenoasă.
Ca oricare capitală africană, Addis Abeba are o zonă bună, populată în general de străini și lumea mai cu bani. Bole se numește cartierul – clădiri înalte, cafenele mai moderne și luminate, chiar și câteva supermarketuri un pic mai mari ca magazinele românești de cartier. Ani lumină față de restul orașului, dar totuși sub orice cartier mai problematic din București.
Țara este sigură în ciuda sărăciei și a faptului că vezi Kalașnikoave peste tot. O problemă totuși are, hoții de buzunare. Fusesem avertizat, dar nu mă așteptam să se întâmple chiar în zona zero a orașului la 100 de metri de stația de poliție. Ieșit dintr-un muzeu și mergând spre altul, la ora 3 după amiza mă trezesc cu un pumn în umăr. Doi băieți de 15-16 ani, unul pe stânga altul pe dreapta. Unul m-a lovit în umăr să-mi distragă atenția, iar celălalt cu mâna în buzunar să ia telefonul. Având experiența de cetățean al Barcelonei, capitala mondială a hoției de buzunare, i-am rezolvat rapid și discret.
Per total impresie nu prea bună. Sărăcia și problemele se văd la orice colț. Orașul mare african tipic, pură lume a treia. Nu recomand să petreceți mai mult de o zi-două în Addis Abeba. În schimb, ca societate și cultură în general, semnele sunt foarte bune, pot paria că o să fie o țară extrem de interesantă.
Răzvan Vulpea călătoare
