Prin adresa nr. 592 din 23 august 1900, Ministerul de Război informează Ministerul de Interne că „Maiestatea Sa Regele a binevoit a conferi căpitanului Băltărețu Dimitrie, din regimentul 3 Dâmbovița № 22, Ordinul Coroana României în gradul de Cavaler”. Apoi, prin adresa nr. 21.923 din 25 aug. 1900, Ministerul de Interne îl informează pe Prefectul de Dâmbovița despre: „cuprinsul raportului Dv. № 4008/1900, relativ la prinderea banditului Matei al Popii, cu care ocaziune s-a distins dl căpitan de infanterie Dimitrie Băltăreț, l-am comunicat dlui Ministru de Război, spre a dispune cele ce va crede de cuviință. Domnia Sa, prin adresa № 592/1900, ne aduce la cunoștință că pentru acest fapt meritoriu, M. S. Regele a binevoit a conferi numitului căpitan Ordinul Coroana României în gradul de Cavaler, iar brevetul aferent i s-a înmânat prin Comandamentul Corpului II de Armată”.

Prezentăm, apelând la la faleristică, la heraldică și la sigilografie, descrierea distincției onorifice și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul de Interne – Direcția Administrațiunii Generale a Personalului și Poliției de Siguranță, dosar nr. 20/1900 (documentele) și de la Muzeul Jandarmeriei Române (decorația).

Ordinul „Coroana României” a fost instituit prin legea din 10 mai 1881 și avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Potrivit Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2.002 din 6 august 1885 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „decorațiunea acestui Ordin este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalț roșu având împrejur o dungă albă; între ramuri, cifra regală. În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține coroana regală de oțel, pe smalț roșu; împrejur, pe un cerc de smalț alb, este scris, în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalț roșu: 10 MAI; și împrejur, pe un cerc alb: 1866, 1877, 1881. Crucea e atârnată de o panglică albastru-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului. Cavalerii poartă pe partea stângă a pieptului, atârnată de panglică, crucea prescrisă mai sus, în mărime de 40 mm, având cifra regală, între ramuri, de argint”.

dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București.