Poate ar fi bine ca unii adulți care nu respectă niște reguli simple, să vină la o școală și să vadă ce înseamnă respectarea lor.
Vor învăța de la cei mici mai mult decât cred ei.
Și tot școlile se închid, culmea!
Am intrat într-un supermarket să iau pufuleți, apă și gumă de mestecat. Cu mască! Normal! Și ceilalți aveau mască, dar foarte mulți aleg să o poarte „personalizat”: sub nas, sub barbă sau bentiță.
Vreau să vă spun că acolo am văzut cum toți oamenii practicau HAKA. Mâinile, brațele, picioarele, vocea, ochii se combinau pentru a exprima nervozitatea! Nu se cumpărau produse. Se cumpărau rafturi! Ce e aici? Ciocolată! Cu o mișcare scurtă tot raftul a dispărut în coș.
Se urla! Aici au mazăreeee! Și lumea buluc! Maaazăreee! Am luat și eu! Te ia valul și iei tot ce apuci, nu ce îți trebuie. „Mâna greblă se făcu” este principiul pe care se merge! Greblezi tot ce vezi.
La un moment dat am găsit un copil rătăcit printre bomboane. L-am luat și l-am pus în coș. M-am găndit că nu se știe la ce îmi trebuie la un moment dat!
La coadă era ca la concertele lui Michael Jackson: prins ca într-o menghină și dacă leșinai te scoteau unii pe brațe și te duceau la ambulanță. Eu am rezistat! Am simțit cum virusul plutește peste tot și m-am speriat. Am fost tentată să mă ascund la rafturile cu pungi.
Am văzut zece episoade din filmul meu preferat.
Apoi a venit rândul să plătesc. Aici am avut nevoie de ambulanță!
Am greblat mai mult decât trebuia și s-a lăsat cu urme adânci în suflet și pe card.
Am plecat acasă cu vânătăi de la îmbrâncelile celorlalți, suspinând și cu gândul la un duș cu spirt.
Pufuleți, apă și gumă nu am luat.
Copilul l-am lăsat la casă.
Era prea scump!

Iulia Rosoiu