Sesizând pericolul ,,Cortinei de fier”, extinsă de I.V. Stalin mult la vest de traseul stabilit la Moscova în octombrie 1944, Winston Churchill se adresează preşedintelui american Harry Truman:
,,1. Sunt profund preocupat de situaţia europeană. Am aflat că jumătate din Forţa Aeriană americană din Europa a început deja să se mute în teatrul din Pacific. Ziarele sunt pline de mişcări ale trupelor americane care pleacă din Europa. Şi armatele noastre, conform unor angajamente anterioare, vor suferi o reducere importantă. Armata canadiană va pleca cu siguranţă. Francezii sunt slabi şi dificili la colaborare. Toată lumea poate vedea că, într-un timp foarte scurt, puterea noastră armată pe continent va fi dispărut, cu excepţia unor mici forţe de ocupaţie din Germania.
2. Între timp, ce se va întâmpla cu Rusia? Am acţionat întotdeauna pentru prietenie cu Rusia, dar, ca şi dumneata, simt o adâncă îngrijorare faţă de deformare deciziilor de la Ialta, de atitudinea lor faţă de Polonia, de influenţa copleşitoare din Balcani, cu excepţia Greciei, de dificultăţile pe care le fac în legătură cu Viena, de combinaţia dintre puterea rusă şi teritoriile aflate sub controlul lor sau ocupate, cuplate cu tehnici comuniste în atât de multe alte ţări şi, mai presus de toate, de puterea lor de a menţine armate foarte mari pe timp îndelungat. Care va fi poziţia peste un an sau doi, când armatele britanice şi americane se vor topi, iar cea franceză nu s-a format încă pe scară importantă, când s-ar putea ca noi să avem o mână de divizii, majoritatea franceze, şi când Rusia poate alege să menţină două sau trei sute de divizii în serviciu activ?
3. O cortină de fier este trasă peste frontul lor. Noi nu ştim ce se întâmplă în spatele ei. Prea puţin îndoielnic că toate regiunile de la est de Lübeck – Trieste – Corfu vor fi în curând complet în mâinile lor. La aceasta, trebuie să se adauge uriaşa arie cucerită de armata americană, între Eisenach şi Elba, care, după cum presupun, în câteva săptămâni, când se vor retrage americanii, va fi ocupată de partea rusească. Generalul Eisenhower va trebui să facă tot felul de aranjamente ca să evite o nouă fugă a populaţiei germane spre vest, când această uriaşă înaintare moscovită va avea loc în centrul Europei. Apoi, cortina se va lăsa din nou, în mare măsură, dacă nu în totalitate. Astfel, o mare fâşie de multe sute de kilometri de teritorii ocupate de ruşi ne va izola de Polonia.
4. Între timp, atenţia popoarelor noastre va fi ocupată cu impunerea unor sancţiuni Germaniei, care este ruinată şi prostată, şi care va fi în curând deschisă ruşilor ca aceştia să înainteze, dacă vor, până la apele Mării Nordului şi ale Atlanticului.
5. Desigur că este vital să ajungem acum la o înţelegere cu Rusia, sau să vedem unde ne aflăm cu ea, înainte de a ne slăbi mortal armatele sau a ne retrage din zonele de ocupaţie. Acest lucru se poate face doar printr-o întâlnire personală. Aş fi recunoscător pentru opinia şi sfatul dumitale. Bineînţeles că putem adopta punctul de vedere că Rusia se va comporta impecabil şi, fără îndoială, aceasta ar oferi soluţia cea mai convenabilă. Ca să rezum, problema unei înţelegeri cu Rusia înainte de dispariţia forţei noastre mi se pare că le minimalizează pe toate celelalte”.
În cele 1 421 de zile de luptă, armata română a străbătut circa 2 000 km de la Iași la Stalingrad și la Groznîi, alți 2 000 km înapoi și 1 500 km de la Constanța la vest de Brno, obținând victorii dar și înfrângeri (unele catastrofale), pierzând 794 562 militari (624 740 în Campania din Est şi 169 822 în Campania din Vest), dintre care 92 620 morţi (71 585/ 21 035), 333 966 răniţi şi bolnavi (243 622/90 344) şi 367 976 dispăruţi (309 533/58 443).
Sfârşitul războiului în Europa a găsit militarii români victorioşi pe front, alături de armatele Naţiunilor Unite, după ce acţionaseră (de la 23 august 1944) într-un spaţiu european de anvergură, pe fronturi mari, de până la 900 km în nord-vestul şi vestul României, 120 km în Ungaria şi 130 km în Cehoslovacia, în importante zone strategice (Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Arad, Cluj, Budapesta, Zvolen, Banská Bystrica, nord-est Viena etc.) până în apropiere de Praga, angajând în luptă 538 536 militari, din care a pierdut 169 822, şi provocând inamicului pierderi cifrate la 126 539 militari uciși sau luați prizonieri; efortul economic s-a cifrat la peste 1 200 000 000 dolari, valută 1938.
Ignorând importantele avantaje strategice, politice şi logistice aduse de România Naţiunilor Unite în faza finală a războiului, Conferința de pace de la Paris din 1946 nu i-a luat în calcul contribuţia la înfrângerea Germaniei, ţara fiind tratată ca un stat fost inamic, impunându-i-se prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947 clauze politice, economice, financiare, militare etc. împovărătoare.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu