În centrul orașului, în incinta „Teatrului Mare”, cantonează companiile a VII a și a VIII a. De lojele luxoase odinioară, sunt priponiți caii. Scaunele sunt rupte și aruncate pe focul făcut direct pe dușumeaua de pe care mocheta fusese desfăcută. Pe scena imensă, cortina de pluș fusese smulsă și așezată pe dușumea ca moale saltea pe care se întinseseră la somn, claie peste grămadă, soldații,mult prea obosiți ca să le mai pese …
Ne continuăm periplul, haotic, pe străzile desfundate și pline de soldați cu chef în căutare de distracții, mai ales de femei care n-au întârziat să apară îndată ce ne-am instalat în localitate care să încerce să-și vândă nurii pe mai nimic, preferând mai ales băutură și țigări.
Reușim să dibuim mai spre periferie după mirosul grătarului, o bodegă unde, minune, găsim și o masă liberă.
Patronul locantei, sau șeful, auzindu-ne vorbind românește și purtând grade, nu simpli soldați, ne invită într-un separeu, unde ni se servește friptură cu cartofi prăjiți și un litru de vin, pentru care ni se cere numai o marcă. Era un moldovean din părțile Chișinăului, căsătorit aici, dornic de a schimba o vorbă în graiul neamului.
Localul liniștit, ne-a făcut o impresie plăcută, patronal zâmbind larg la promisiunea noastră de a ne întoarce și în zilele următoare, însoțiți și de alți camarazi români.
Noaptea, nu pot să mă odihnesc ca lumea, cu toate că sunt obosit, din cauza bairamului din camera de alături, unde rusoaica ce ne era gazdă, primea vizitele plătite ale soldaților nemți, lucru ce mă scârbește. Reușesc totuși să adorm în ciuda condițiilor amintite. Și mâine este o altă zi…Oare ce-mi mai rezervă ziua de mâine ?
Timpul dispare, cufundat într-o liniște absolută. Liniştea nopţii deschide ferestre spre cele mai tainice unghere ale sufletului.
În rest, și mâine este o zi! Și mâine e o zi de muncă! Și mâine mă voi bucura că apare soarele, că sunt sănătos, că pot avea credință și că pot ierta.
Ai câștigat, continuă! Ai pierdut, continuă…

Noiembrie 1941.

Ca trupă de ocupație avem un program mult prea lejer față de lunile trecute.
La ora 7 este adunarea companiei. Inspecția de front obișnuită, aceleași observații stereotipe ale căpitanului Datcu, aceleași înjurături cazone la adresa unor nereguli închipuite.
Într-un final, corpul ofițeresc în totalitate suntem invitați în cancelarie, unde ne face cinste cu câte un pahar de coniac și ne aduce la cunoștință programul zilelor ce urmează, conform ordinilor primite de la regiment.
Nu vom rămâne nici aici, cum se zvonise și cum speram să fie, ci vom pleca la un drum de aproape 150 km. pe care trebuie să-l parcurgem în numai 10 zile dar nu cu trenul ci în marș. Punerea în marș va fi peste câteva zile, dimineață, la orele 5.
Plecăm, fiecare comandant, la plutonul lui. Adun băieții și le spun care sunt noile ordine primite. Unii, care nu reușiseră să-și găsească încă un acoperiș pentru noaptea trecută și nu se odihniseră bine, au primit îngăduința de a se odihni câteva ore.
Comandanții de grupe, împreună cu mine, trecem în revistă tot cazarmamentul, armamentul, muniția, repartizarea greutăților uniform pe căruțe, dar mai mult insistăm asupra cailor.
Dau ordin ca să fie înlocuite potcoavele, să fie țesălați și furajați ca lumea, știind că în ei ne este speranța și chiar scăparea de greutățile marșului greu ce ne așteaptă în deplasarea spre necunoscut din zilele ce vor veni.
De abia a doua zi, seara, după ce am controlat la sânge tot echipamentul, am terminat.
Soldații au muncit fără crâcnire știind că asta le va ușura drumul pe care-l vom parcurge, făcându-le viața mai ușoară, fără apostrofări din partea căpitanului Datcu sau chiar lovituri.
Le dau liber și plec și eu la localul liniștit pe care-l găsisem cu Nicolăescu, însoțit aproape de întreg plutonul, cu excepția celor care erau de planton schimbul unu.
Asta-i armata.
Ordinele nu se discută, chiar dacă nu ne plac. Se execută…
De aici și zicala vehiculată printre soldați „ Dacă-i ordin,…. cu plăcere ”…
Ora 5.
Orașul doarme încă. Este duminică.
Plecăm înainte de revărsatul zorilor.
Numai noi, ne îndreptăm spre necunoscut…

Înv. Petrescu Zaharia Nicolae

Va urma.